Spectator

Eşti o iluzie topită de durere,

Te duci cu fiecare pas tot mai departe

Şi nici măcar tu nu iţi iei la revedere

Când pleci singur şi trist în prag de noapte.

Şi valuri după valuri de amărăciune

Mă îneaca şi plâng în fiecare seară

Când eu - timidă - sarut cu o plecăciune

Buzele-ntredeschise, ca întâia oară.

Divin să mă trezesc în orice dimineaţă

Strângând cu putere trupul tău cald la piept,

Dar o minune nu durează o -ntreagă viaţă

Şi mie nu-mi rămâne decât să te aştept.

Zbori, visul meu de amăgitoare iubire,

Înalţă-ţi o statuie din laudele lor!

Fii eroul tuturor cum îţi este-n fire!

Iar eu voi fi ce-am fost mereu:

Un spectator!